marți, 3 noiembrie 2009

un

De foarte multe ori mi s-a intamplat ca in avantul meu de a face cat mai multe lucruri si de a rezolva si mai multe, intr-un timp relativ scurt, adica de la ora la alta, pentru a atinge de fapt scopul final, sa intervina cateva detalii neprevazute. Iar in avantul meu, ma opresc, ma uit in stanga si in dreapta si imi dau seama ca sunt singura. Cei care ar fi trebuit sa ma insoteasca in atingerea scopului final parca se misca cu viteza broastei testoase sau mai degraba a melcului. Iar ca totul sa fie si mai frumos intervine o a treia persoana, un outsider, imi place sa le spun, care tot timpul incepe orice conversatie cu "nu ar fi mai bine sa...". Moment in care rabdarea mea ajunge la o limita si spun "nu, e cel mai bine cum spun eu..." pentru ca altfel, oricand de mult as respecta parerea celorlati, atingerea scopului final ar dura mult peste deadline-ul pe care mi l-am propus. Asa ca pun mana pe telefon, sunt la cateva persoane si, da, rezolv problemele care nu ma lasau sa imi ating scopul final. Iar in tot acest amalgam de dorinte, entuziam, rabdare, energie, ambitie o iau de la capat spre realizarea unui alt scop final...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu